Prebiotice şi Probiotice

Pe vremea bunicilor nici nu se pomenea de prebiotice, sau probiotice. Ci doar de “lapte acru”, “lapte bătut”, “varză murată”. Uneori nici de iaurt, kefir şi altele asemenea. Astăzi, vorbim în termeni avansaţi – prebiotice şi probiotice, sau simbiotice.

Haideţi să vorbim mai pe înţelesul tuturor.

Bebeluşii au o floră intestinală dezechilibrată, cu bacterii bune şi rele. Când nu pot fi alimentaţi exclusiv la sân, există pericolul ca intestinul lor să fie populat cu mai multe bacterii rele decât cele benefice. Aceasta poate duce la infecţii digestive.

De aceea, oamenii de ştiinţă şi pediatrii au creat formule de lapte praf pentru sugari, suplimentate cu probiotice, cu efecte benefice pentru organismul bebeluşului. 

Începând cu 4 - 6 luni, bebeluşul devine şi mai expus la agresiunea factorilor din mediul extern, odată cu diversificarea alimentaţiei. Este important să asigurăm întărirea capacităţii lui de apărare imunitară.

Pentru a-i asigura bebeluşului o floră intestinală sănătoasă, este recomandat să îl hrănim cu alimente sau formule de lapte suplimentate cu probiotice, care şi-au dovedit beneficiile în numeroase studii clinice. Acestea întăresc sistemul imunitar, ajută digestia şi reglează tranzitul intestinal.

Haideţi să facem diferenţa. Ce sunt probioticele şi ce sunt prebioticele?

Probioticele sunt alimente, aditivi ori suplimente, ce conţin populaţii sălbatice sau culturi de microorganisme vii şi active, care tranzitează, după ingerare, întreg tubul digestiv, exercitând o acţiune de echilibrare a microflorei, prin colonizarea directă a intestinului gros cu bifidobacterii, lactobacili şi lactococi.

Probioticele există ca atare şi în natură, obţinându-se cu uşurinţă prin fermentaţii naturale. Microorganisme probiotice se găsesc în anumite alimente de origine animală (lapte bătut, iaurt, chefir, brânzeturi sau în alte lactate), vegetală (varză crudă sau murată, castraveţi cruzi sau muraţi) şi în unele produse farmaceutice.

Prebioticele sunt alimente care conţin fibre alimentare (gulie, ceapă, banane, cicoare, rădăcini de sfeclă, sfeclă pentru zahăr, rădăcini de păpădie, seminţe de migdale, diferite verdeţuri).

Prebioticele ajung în intestin, unde sub acţiunea microorganismelor utile, hidrolizează. Nu toate fibrele vegetale sunt prebiotice, ci doar acelea care favorizează înmulţirea şi dezvoltarea unor microorganisme dorite.

Deci, prebioticele asigură un mediu de dezvoltare optim pentru microorganismele "prietene" ale intestinului, în timp ce probioticele aduc cu sine chiar bacterii de acest fel, care vor coloniza colonul.

Beneficiile probioticelor, prebioticelor asupra organismului copilului

 

Probioticele, acţionează ca şi prebioticele, însa mai rapid şi în mod direct. Ele combat atât diareea, cât şi constipaţia, scad într-o oarecare măsură colesterolemia şi glicemia, întăresc imunitatea, reduc intoleranţa la lactoză şi prezintă efect antiseptic asupra tubului digestiv.

Faţă de probiotice, prebioticele prezintă un efect mai lent, dar de durată mai lungă.

Cred că toate mămicile s-au confruntat măcar odată cu obligativitatea antibioticului. Ştim cu toţii că administrarea acestor antibiotice copiilor mici are consecinţe negative asupra florei intestinale, precum şi asupra microflorei din alte cavităţi (bucale, uro-genitale). Primele care pier sunt tocmai microorganismele saprofite utile, cu activitate probiotică

Din acest motiv, este bine ca în timpul şi după antibiotice, să le oferim copiilor probiotice, ce refac microflora utilă, cu consecinţe benefice asupra tubului digestiv şi asupra întregului organism.

Astfel, câteva sfaturi utile în alimentaţia copiilor mici, sunt demne de luat în considerare:

•    le oferim bebeluşilor formule de lapte special create pentru etapa de vârstă în care se află
•   le oferim, începând cu etapa diversificării, o alimentaţie echilibrată, deci hrană sănătoasă (care conţine prin definiţie o cantitate îndestulătoare de prebiotice)
•    nu supraîncărcăm organismul cu prebiotice, evitând astfel fenomenele digestive nedorite
•    evităm pe cât posibil alimentele în care apar prebiotice sub formă de aditivi (care conţin de cele mai multe ori alte E-uri, multe dintre ele fiind controversate)