Margarină sau unt, pentru copiii noştri?

În încercarea noastră de a imprima copiilor un stil de viaţă sănătos, ne confruntăm de multe ori cu alegeri dificile.

Una dintre ele ar fi: îi ung felia de pâine cu unt sau cu margarină?

 

Şi începem informarea: ce spun medicii, ce spun ceilalţi părinţi, ce găsim pe internet. Că doar suntem părinţi responsabili!

Iată ce am concluzionat noi:                                                                                                                                                                         

• 75% dintre bolile moderne sunt o consecinţă a alimentaţiei nesănătoase şi a unui stil de viaţă dezordonat;
• părerile cu privire la cele două, margarina sau untul sunt foarte multe, iar decizia alegerii uneia din variante, este extrem de dificilă şi subiectivă;
• untul este varianta preferată de majoritatea, fiind de origine naturală;
• consumat ca atare pe pâine sau în compoziţia diferitelor preparate, untul este un aliment care poate face parte din dieta noastră, dar într-o cantitate mică (max. 20g pe zi);
• consumul zilnic de unt poate creşte colesterolul;
• putem mânca alte alimente grase în locul untului, care să suplinească beneficiile acestuia, dar să aibă şi un profil lipidic bun, bazat pe grăsimi nesaturate şi esenţiale – peşte gras, fructe oleaginoase;
• nutriţioniştii susţin că margarina este un aliment nociv pentru sănătatea copiilor, a femeilor însărcinate şi a persoanelor în vârstă;
• există două aspecte importante legate de consumul de margarină (grăsimi trans): doza toxică este foarte mică (cantităţi de ordinul gramelor sunt dăunătoare sănătăţii) iar efectele vizibile pot apărea după 10-20 de ani de consum - de exemplu îi poţi da copilului produse de patiserie care conţin margarină şi peste 10-20 de ani apar probleme grave de sănătate şi nu îţi explici care ar putea fi cauza;
• margarina este lipsită de valoare nutritivă reală

Unt versus margarină, din anumite puncte de vedere:

Untul

Margarina

este produs din lapte sau produse din lapte, prin agitarea laptelui proaspăt sau fermentat ( 0.5 kg de unt se produc din aprox. 10 l lapte) conţine în diferite procente sodiu, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, fier, zinc, vitaminele A, C, D, E, B6 şi B11 conţine între 80-82% grăsimi între 14 şi 16 % apă sare între 0 şi 4% este natural, grăsimea din unt fiind de origine animală compus din acizi graşi saturaţi, lecitină şi colesterol (2,2 mg/g unt); este bogat în calorii consumat în cantităţi prea mari poate afecta vasele de sânge materia primă, fiind de origine animală, este mai scumpă, ceea ce evident se resimte în preţul final este perisabil, având termen de valabilitate limitat

este produsă din uleiuri vegetale naturale (floarea soarelui, rapiţă soia, in oleaginos) prin hidrogenare parţială, urmată de emulsionarea cu apă; uleiurile conţin în mod natural vitamina E şi acizii graşi esenţiali, Omega 3 şi Omega 6 în prezent producătorii susţin că se produce prin amestecarea uleiurilor vegetale cu o cantitate mică de grăsime vegetală de palmier şi apă este o grăsime pe care nu o găsim în natură nu conţine colesterol este bogată în calorii consumată în cantităţi mici, dar pe timp îndelungat, margarina se acumulează sub forma lipoproteinei de densitate joasă sau a colesterolului rău materiile prime sunt ieftine, uşor de produs şi de păstrat are aceeaşi consistenţă la orice temperatură (spre deosebire de unt) termen de garanţie mare, condiţii de păstrare lejere

Astfel, ce mâncăm noi şi copiii noştri este o chestiune de alegere personală. Dar e important să ne asumăm aceste alegeri!

Pornind de la aceste informaţii, şi de la faptul că în alte ţări margarina nu se mai comercializează, alegerea noastră este untul. Şi acesta, bineînţeles cu moderaţie!

Dacă nu vreţi să optaţi pentru unt, aveţi ca alternativă vegetală uleiul de cocos, care se găseşte acum şi în forme organice(bio) şi presate la rece.

Prebiotice şi Probiotice

Pe vremea bunicilor nici nu se pomenea de prebiotice, sau probiotice. Ci doar de “lapte acru”, “lapte bătut”, “varză murată”. Uneori nici de iaurt, kefir şi altele asemenea. Astăzi, vorbim în termeni avansaţi – prebiotice şi probiotice, sau simbiotice.

Haideţi să vorbim mai pe înţelesul tuturor.

Bebeluşii au o floră intestinală dezechilibrată, cu bacterii bune şi rele. Când nu pot fi alimentaţi exclusiv la sân, există pericolul ca intestinul lor să fie populat cu mai multe bacterii rele decât cele benefice. Aceasta poate duce la infecţii digestive.

De aceea, oamenii de ştiinţă şi pediatrii au creat formule de lapte praf pentru sugari, suplimentate cu probiotice, cu efecte benefice pentru organismul bebeluşului. 

Începând cu 4 - 6 luni, bebeluşul devine şi mai expus la agresiunea factorilor din mediul extern, odată cu diversificarea alimentaţiei. Este important să asigurăm întărirea capacităţii lui de apărare imunitară.

Pentru a-i asigura bebeluşului o floră intestinală sănătoasă, este recomandat să îl hrănim cu alimente sau formule de lapte suplimentate cu probiotice, care şi-au dovedit beneficiile în numeroase studii clinice. Acestea întăresc sistemul imunitar, ajută digestia şi reglează tranzitul intestinal.

Haideţi să facem diferenţa. Ce sunt probioticele şi ce sunt prebioticele?

Probioticele sunt alimente, aditivi ori suplimente, ce conţin populaţii sălbatice sau culturi de microorganisme vii şi active, care tranzitează, după ingerare, întreg tubul digestiv, exercitând o acţiune de echilibrare a microflorei, prin colonizarea directă a intestinului gros cu bifidobacterii, lactobacili şi lactococi.

Probioticele există ca atare şi în natură, obţinându-se cu uşurinţă prin fermentaţii naturale. Microorganisme probiotice se găsesc în anumite alimente de origine animală (lapte bătut, iaurt, chefir, brânzeturi sau în alte lactate), vegetală (varză crudă sau murată, castraveţi cruzi sau muraţi) şi în unele produse farmaceutice.

Prebioticele sunt alimente care conţin fibre alimentare (gulie, ceapă, banane, cicoare, rădăcini de sfeclă, sfeclă pentru zahăr, rădăcini de păpădie, seminţe de migdale, diferite verdeţuri).

Prebioticele ajung în intestin, unde sub acţiunea microorganismelor utile, hidrolizează. Nu toate fibrele vegetale sunt prebiotice, ci doar acelea care favorizează înmulţirea şi dezvoltarea unor microorganisme dorite.

Deci, prebioticele asigură un mediu de dezvoltare optim pentru microorganismele "prietene" ale intestinului, în timp ce probioticele aduc cu sine chiar bacterii de acest fel, care vor coloniza colonul.

Beneficiile probioticelor, prebioticelor asupra organismului copilului

 

Probioticele, acţionează ca şi prebioticele, însa mai rapid şi în mod direct. Ele combat atât diareea, cât şi constipaţia, scad într-o oarecare măsură colesterolemia şi glicemia, întăresc imunitatea, reduc intoleranţa la lactoză şi prezintă efect antiseptic asupra tubului digestiv.

Faţă de probiotice, prebioticele prezintă un efect mai lent, dar de durată mai lungă.

Cred că toate mămicile s-au confruntat măcar odată cu obligativitatea antibioticului. Ştim cu toţii că administrarea acestor antibiotice copiilor mici are consecinţe negative asupra florei intestinale, precum şi asupra microflorei din alte cavităţi (bucale, uro-genitale). Primele care pier sunt tocmai microorganismele saprofite utile, cu activitate probiotică

Din acest motiv, este bine ca în timpul şi după antibiotice, să le oferim copiilor probiotice, ce refac microflora utilă, cu consecinţe benefice asupra tubului digestiv şi asupra întregului organism.

Astfel, câteva sfaturi utile în alimentaţia copiilor mici, sunt demne de luat în considerare:

•    le oferim bebeluşilor formule de lapte special create pentru etapa de vârstă în care se află
•   le oferim, începând cu etapa diversificării, o alimentaţie echilibrată, deci hrană sănătoasă (care conţine prin definiţie o cantitate îndestulătoare de prebiotice)
•    nu supraîncărcăm organismul cu prebiotice, evitând astfel fenomenele digestive nedorite
•    evităm pe cât posibil alimentele în care apar prebiotice sub formă de aditivi (care conţin de cele mai multe ori alte E-uri, multe dintre ele fiind controversate)

Acizii graşi polinesaturaţi Omega-3: ce sunt şi de ce sunt imoportanţi

Cu siguranţă că în cercurile de părinţi, sau pe forumuri, pe internet, aţi auzit, citit sau discutat pe tema atât de popularilor acizi graşi Omega-3. 

 

În acest articol vom trece în revistă câteva lucruri simple şi importante pe marginea acestui subiect.

A devenit o modă să consumăm alimente care conţin acizi graşi Omega 3, fără să ştim însă prea multe lucruri despre proprietăţile miraculoase ale acestor lipide. 

  

Cei mai importanţi acizi graşi polinesaturaţi de tip Omega-3 sunt acidul EPA (acid eicosapentaenoic) şi  DHA-ul.Aceştia sunt acizii structurali principali ai creierului, care se găsesc în mod special în cortexul cerebral, în membranele centrelor de comunicaţie sinaptice, în mitocondrii şi fotoreceptorii retinei.

Însă, în ciuda importanţei cruciale pe care o are, acest acid de tip Omega-3 nu poate fi sintetizat în organism.

Astfel, primim această substanţă miraculoasă încă dinainte de a veni pe lume. Încă din pântecele mamei, fătul primeşte DHA de la mamă, prin placentă. 

Este foarte important deci, ca mama, datorită faptului că transferă o mare parte din cantitatea de DHA către făt, să se preocupe de alimentarea organismului cu o cantitate suficientă de acizi graşi de acest tip.

Creierul unui nou-născut este alcătuit din 50% până la 60% lipide şi acesta este motivul pentru care el are nevoie de acizi graşi poli-nesaturaţi pentru a se dezvolta. Aceştia permit formarea neuronilor şi intervin în transportul glucozei, principalul carburant al creierului. Bebeluşii prematuri necesită o atenţie sporită, dat fiind faptul că aceştia nu au rezerve lipidice.

După naştere urmează perioada de alăptare, pe parcursul căreia nevoia de acid Omega-3 a nou-născutului este asigurată de laptele matern.

Pentru situaţiile în care bebeluşii nu sunt alăptaţi la sân, marii producători au dezvoltat formule de lapte îmbogăţite cu Omega-3, tocmai pentru a uşura munca mamelor şi pentru ca toţi micuţii să se bucure de beneficiile acestor acizi graşi, fără disconforturi.

După vârsta de 1 an, se poate pune în mâncarea bebeluşului ulei de rapiţă sau de nucă, cum ar fi în mâncărurile gen piure. Nu e însă obligatoriu, pentru că laptele de continuare conţine elementele necesare.

De la 18 luni la 3 ani, se recomandă o porţie mică de peşte gras (cu pielea albastră) pe săptămână , mixat în piureul de cartofi sau în mâncare cu broccoli.

În etapa 2-3 ani, dacă micuţul dvs. consumă lapte şi produse lactate, speciale pentru creştere, nu trebuie să vă îngrijoraţi pentru lipsa acizilor graşi. Continuaţi să îi daţi o porţie de peşte gras pe săptămână şi uleiuri vegetale în mâncarea preferată.

Vârsta maturităţii creierului copilului mic este în jurul vârstei de 3 ani. De acum puteţi să îi oferiţi peşte gras (somon, cod, ton, sardine, macrou), crustacee, seminţe de in, nuci, conopidă, broccoli, varză, spanac, soia, alge, seminţe de floarea soarelui, cât de des puteţi. 

O altă variantă de a asigura necesarul de Omega 3 pentru copilul dvs. ar fi administrarea de suplimente alimentare.